A cantat in deschidere pentru Coco, fiica lui Sting, este DJ la Radio ZU, mama unei fetite adorabile, iar mai nou Raluca Leahu urmeaza cursul de Proiectare Vestimentara la Atelierele ILBAH
In urma cu cateva luni, Raluca ne-a vizitat la sediul Atelierele ILBAH din strada Stirbei Voda si s-a inscris la cursul de Proiectare Vestimentara. Am vrut sa aflam ce a determinat-o sa faca acest pas care, asa cum veti citit mai jos, pare sa o poarte pe un alt drum decat cel pe care a mers de-a lungul carierei. Citeste mai jos un interviu cu Raluca Leahu despre descoperierea pasiunii (sau pasiunilor … pot fi mai multe, de ce nu?), viata de rock star si revelatii.
Cine este Raluca Leahu: DJ Radio, rock star, mama, fashionista?
Intr-un sens mai profund, asta incerc si eu sa aflu: cine sunt! Am fost un pic de rock star acum multi ani, de prin 1999 pana in 2011 sa zicem, asta era pasiunea mea fara de care nu puteam trai normal. Am cantat ce mi-a placut, am facut doar ce am vrut si nu m-am angajat in proiecte serioase sau contracte cu responsabilitati, pentru ca nu ma simteam in stare sa le respect. Asa ca am hoinarit prin underground, au fost niste ani intensi si frumosi! Prin 2011, in timpul unui concert am avut o revelatie sub forma unei intrebari: “ce fac eu aici?”. Nu mai vedeam rostul sa cant pe o scena, imbracata frumos, incomod totusi, expusa atat de mult, cu emotii intense, dar negative de fiecare data. Pana atunci credeam ca e normal sa fie asa, insa, in acea seara, ceva imi spunea ca asta nu mai e o placere, din moment ce nu ma mai simt confortabil. Si s-a incheiat acest capitol, pe silent, usor si fara regrete. Din 2005 am lucrat in radio, mai intai in ProFm, apoi, din 2008 pana in prezent, sunt DJ la Radio ZU, radioul meu preferat! Sunt mama din 2014, iar fashionista nu ma consider neaparat, desi imi place domeniul foarte mult.
De ce ai ales Atelierele ILBAH?
In 2015 am urmat un curs de croitorie la o alta scoala unde m-am dus cu mare entuziasm. Intrasem ca la muzeu, pentru mine era o lume noua pe care abia atunci o descopeream. Ma interesa orice: pense, materiale, manechine, drapaje, tot ce auzisem si ce vazusem pe la croitoreasa care-mi ajusta hainele de scena si pe care o vizitam putin prea des . Mi-am dat seama pe urma ca de fapt imi placea mediul acela si cautam motive sa merg la ea. Insa, am fost putin dezamagita de acel curs, de maniera de comunicare a informatiilor, explicatii cam babesti, parca eram la scoala de meserii si nu la ceva artistic, legat de fashion pana la urma. Cumva nu se potrivea cu placerea pe care o simteam cand coseam. Nu asta era filmul din capul meu. Am cautat pe net alta scoala ca sa invat sa fac tipare. Asa am gasit Atelierele ILBAH. Am vizitat site-ul de zeci de ori, cateva luni bune, in fiecare zi vedeam poze cu fetele [cursantii de la Proiectare Vestimentara] la treaba, salile frumos amenajate, creativitate! Asta m-a atras foarte mult. Dintr-odata nu ma mai simteam ca la scoala de meserii, ci in atelierul lui Karl Laggerfeld Felicitari pentru locatie si mai ales pentru profesori! Doamna Vlad, trainerul cursului, este o mina de aur! Pana nu te prinzi cum sta treaba cu proiectarea, nu te lasa. Are explicatii la orice intrebare sucita de-ale mele si se simte ca ii place ce face.
De ce Proiectare Vestimentara? este un domeniu mai … tehnic, nu chiar glam ?
Mai intai a fost croitoria, descoperita in timp ce eram insarcinata, prin 2014, cand ma plictiseam grav pe canapea. Cu greu, cu maini tremurande, cu stres, am confectionat o fata de perna pentru bebelusi. Aveam nevoie si nu gaseam nicaieri la dimensiuni mici. Sentimentul pe care l-am trait cand am vazut-o gata, a fost unic. O pace profunda ma cuprinsese, nu-mi venea sa cred ce pot sa fac cu doua maini, o foarfeca, putin material, ac si ata. Dupa ce am terminat cursul de croitorie despre care povesteam mai sus, alta idee “geniala” imi incoltise in minte: mi-as fi dorit sa pot face pe hartie orice model vad cu ochii. Provocarea in sine era ceva la care doar puteam sa visez, insa nu ma vedeam in stare. Mi-era frica literalmente de proiectare. Insa, mi-am dat seama ca de ce ti-e frica cel mai tare, iti place cel mai mult, de aceea dureaza pana reusesti sa-ti accesezi si alte laturi, alte canale de exprimare. Greu isi schimba oamenii pasiunile, cel putin la mine a fost greu, lent.
Dupa ce am nascut, colegele mele de la radio mi-au facut cadou o masina de cusut. A fost surprinzator, ele nestiind cat de mult imi place! Ii spusesem doar Simonei [colega Ralucai] intr-o doara ca mi-ar placea, dar era ceva foarte vag, nici nu credeam ca va tine minte, daramite ca-mi vor darui o masina de cusut. M-au impresionat pana la lacrimi, au fost extrem de inspirate.
Ce planuri ai pentru viitor, vei continua in domeniul fashion? Vom gasi in piata brandul „Doamna Leahu”?
Brandul “Doamna Leahu” mi-ar placea sa prinda viata la un moment dat, daca ma maturizez suficient sa pot manageria un astfel de proiect. Poate fac cursuri de marketing la voi Nu se stie niciodata! Eu ce zic in gluma, viata mi-o ia in serios!